În 1892, s-a deschis primul teatru privat din Wiesbaden, într-o clădire din spate din Bahnhofstraße. Cu operete, comedii și farse, acesta răspundea gusturilor publicului și se vedea ca o completare mai simplă a teatrului de curte. În 1895, Hermann Rauch a preluat conducerea și a continuat să îl administreze ca "Residenztheater". El a transformat "teatrul de operetă" într-o "instituție artistică" cu piese de teatru contemporan. Aici au fost oferite publicului drame care nu erau potrivite pentru teatrul de curte până în 1918, de exemplu de Ibsen, Hauptmann, Sudermann, Strindberg sau Wedekind. Rauch i-a ajutat astfel pe "moderniști" să realizeze o descoperire și să aibă succes la Wiesbaden. La 1 septembrie 1910, Rauch și-a deschis propriul teatru pentru Residenztheater pe locul fostei cazărmi dintre Luisenstraße și Schwalbacher Straße. Astăzi, aici se află Luisenforum.

Pe vremuri avea loc câte o premieră în fiecare sâmbătă. Largi segmente ale publicului din Wiesbaden au acceptat adăugarea la viața teatrală. Residenztheater a câștigat astfel un rol important în viața culturală a orașului. Pe scenă au apărut actori celebri precum Adele Sandrock, Sarah Bernhardt, Heinrich George și Hans Albers.

Ca urmare a Primului Război Mondial, audiența a scăzut, iar povara financiară a devenit insurmontabilă. Directorul teatrului, Rauch, a renunțat și a vândut teatrul. Teatrul a degenerat într-o afacere cu distracții. În 1922, regizorul Carl Hagemann, care dorea o scenă pentru teatrul vorbit în plus față de "Großes Haus", a încorporat Residenztheater în Staatstheater ca "Kleines Haus". Prima reprezentație a avut loc pe 4 februarie același an. Repertoriul s-a axat pe dramaturgia contemporană, întreruptă ocazional de opere sau operete. În perioada 1934-1943, teatrul a fost din nou administrat de o societate privată. Din 01.09.1943, teatrul a fost din nou afiliat la "Deutsches Theater" de atunci, ca a doua scenă. În timpul raidului aerian din noaptea de 3 februarie 1945, bombele au distrus scena teatrului din fostul Residenztheater.

După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul teatru a devenit cinematograful "Residenz".