Gruber, Karl

Cleric catolic

născut: 25.12.1857 în Langenschwalbach (astăzi Bad Schwalbach)

decedat: 25.04.1927 în Wiesbaden

Gruber a frecventat mănăstirea episcopală din Montabaur, a studiat teologia la seminarul episcopal din Würzburg și a fost hirotonit preot în Freising în 1882.

Și-a petrecut anii ca capelan la biserica Sfântul Bonifaciu din Wiesbaden, printre altele. În 1895, a devenit rector cu titlul de "preot paroh" la noua biserică Maria Hilf din Wiesbaden. În 1910, episcopul l-a numit coadjutor (consilier) al preotului paroh Adam Keller, care era bolnav. După moartea lui Keller în 1911, parohia i-a fost transferată. În 1914, parohia Sfântul Boniface a fost divizată, iar districtele pastorale Maria Hilf și Dreifaltigkeit au fost ridicate la rangul de parohii independente. Parohiile au fuzionat pentru a forma o asociație generală, al cărei președinte a devenit pastorul Gruber. La scurt timp după aceea, el a fost numit și decan al capitlului districtului Wiesbaden.

În timpul Primului Război Mondial, Gruber s-a străduit să ofere îngrijire pastorală prizonierilor de război, s-a ocupat de spitalele de război și a sporit ajutorul social și caritabil pentru populația suferindă. Pentru eforturile sale, a primit Ordinul Vulturul Roșu clasa a IV-a din partea Kaiserului Wilhelm al II-lea. Datorită susținerii sale energice, clopotele Bisericii Sfântul Bonifaciu nu au fost topite. Greutățile sociale, exacerbate de războiul din Ruhr, au continuat și după încheierea războiului și au necesitat mari abilități organizatorice pentru continuarea activității.

În timpul mandatului lui Gruber au fost construite mai multe case de asociație, orfelinatul, capela fraților și biserica Sfânta Treime.