În 1919, fostul hotel Bahnholz și Waldcafé-ul învecinat au fost achiziționate cu fonduri de la o fundație condusă de părintele Antonius Hilfrich, președintele și omonimul asociației nou înființate "Antoniusheim e.V.". Fostul hotel a devenit o casă de convalescență pentru adulți, iar Waldcafé o casă de copii. Ambele cămine erau conduse de călugărițe.

După ce asociația a fost vizată de Gestapo și de conducerea districtului NSDAP la sfârșitul anului 1938, președintele, pastorul Hugo Pabst, a fost demis în 1939, copiii au fost mutați într-un alt cămin, iar măicuțele au fost expulzate. La 1 noiembrie 1939, căminul "Taunus" al "Lebensborn e.V." a fost deschis în clădirile existente ca casă de copii, închisă temporar în 1941 și reînființată în noiembrie 1943 ca casă de maternitate și maternitate. Odată cu înaintarea Aliaților, căminul a devenit un centru de colectare pentru alte cămine "Lebensborn" care fuseseră deja evacuate în vara anului 1944 și a fost apoi evacuat la mijlocul lunii martie 1945.

În 1949, Fundația Antoniusheim e.V. a recâștigat locul, i-a redat destinația inițială și l-a extins pentru a include un cămin de bătrâni. Unele dintre clădiri au fost folosite pentru a găzdui clinica de femei a spitalelor municipale până în 1982.

În 1975, Caritas a preluat administrarea și a extins căminul de bătrâni într-un centru modern pentru persoane în vârstă. Organizația de protecție a tinerilor Antoniusheim GmbH a Asociației Caritas se ocupă aici de aproximativ 200 de copii, adolescenți și tineri adulți.