Bibliotecile orașului Wiesbaden
Bibliotecile orașului datează de la înființarea Asociației pentru Învățământ Public Wiesbaden în 1872. În prezent, acestea includ biblioteca centrală și biblioteca muzicală, șase biblioteci districtuale și biblioteca itinerantă cu două autobuze. Aproximativ 1,2 milioane de cărți și materiale media sunt împrumutate în fiecare an.
Bibliotecile municipale din capitala de stat Wiesbaden au o istorie îndelungată. Rădăcinile sale pot fi urmărite până în 1805, când librarul de curte Ernst Ludwig (Louis) Theodor Schellenberg a înființat un muzeu de lectură în Schützenhof. În 1872, într-o perioadă de prosperitate economică și culturală, a fost pusă piatra de temelie pentru actuala bibliotecă municipală: A fost înființat Volksbildungsverein Wiesbaden și, odată cu acesta, o bibliotecă care putea fi utilizată gratuit de către membrii asociației. Era o bibliotecă de referință, ceea ce însemna că cărțile nu puteau fi împrumutate, ci doar citite pe loc.
În 1934, municipalitatea a preluat bibliotecile de împrumut ale Volksbildungsverein pentru a înființa o "bibliotecă publică municipală". Biblioteca publică a fost combinată cu nou înființatul "Centru consultativ de stat pentru biblioteci populare pentru districtul administrativ Wiesbaden". Prima bibliotecă municipală a fost astfel înființată în Schützenhofstraße. Oricine putea să o folosească, dar cărțile nu erau încă în acces liber; în schimb, un bibliotecar decidea cu privire la îndeplinirea cererilor de lectură.
Anii de reconstrucție de după cel de-al Doilea Război Mondial au fost caracterizați de o descentralizare puternică a bibliotecii municipale. Chiar și cele mai mici suburbii cu mai puțin de o mie de locuitori au primit o filială a bibliotecii cu o colecție minimă.
În 1966, biblioteca s-a mutat în Mauritusstraße 13. Spațiul mai mare a fost folosit pentru reproiectarea completă a bibliotecii în conformitate cu cele mai recente standarde. Directorul bibliotecii, Henry Gerster, a proiectat o bibliotecă cu acces liber în care cărțile erau organizate tematic și puse la dispoziția cititorilor. Sistemul de biblioteci, care ajunsese la 24 de filiale, a fost restructurat în mod fundamental, iar o bibliotecă mobilă modernă cu două autobuze s-a deplasat în suburbii și a înlocuit cele mai mici filiale.
În anii 1980, biblioteca orașului s-a mutat la Weinandhaus, în Rathauspassage. Directorul bibliotecii, Karl-Heinz Pröve, a adus la Wiesbaden numeroși autori cunoscuți. În 1986, au fost lansate "Zilele Literaturii Wiesbaden".
Directoarea bibliotecii, Irene Friedrich-Preuß, a condus biblioteca în era modernă: în anii '90, informatizarea a pătruns în bibliotecile orașului și a adus o îmbunătățire fundamentală a serviciilor. Colecția de cărți a bibliotecii poate fi accesată acum și de acasă, prin intermediul internetului. Spațiile tuturor bibliotecilor de cartier au fost renovate și reamenajate succesiv, iar biblioteca itinerantă a primit un nou concept. Lecturile de autor și "Zilele Literaturii Wiesbaden" au fost predate Centrului de Literatură Villa Clementine, biblioteca orașului s-a concentrat asupra sarcinilor sale principale, a supus colecția de carte unei revizuiri aprofundate și a actualizat-o și restructurat-o complet. Au fost atrași noi cititori. În 2000, numărul de cărți împrumutate a depășit pentru prima dată pragul de un milion.
Importanța promovării lecturii pentru copii într-o lume modernă a comunicării a fost recunoscută, un concept a fost dezvoltat și implementat în toate facilitățile bibliotecii. Sustenabilitatea muncii continue a devenit o metodă de succes de a iniția copiii în cărți și lectură, chiar și pe cei din medii dezavantajate din punct de vedere educațional.
În 2001, Biblioteca Orășenească Wiesbaden a fost distinsă cu "Premiul Bibliotecii Hessiene" al Sparkassen-Kulturstiftung Hessen-Thüringen, dotat cu 10.000 de euro, pentru conceptul său de "furnizare mobilă a școlii primare".
Noul mileniu a adus noi provocări. Internetul și W-LAN și-au făcut loc în sălile de bibliotecă care găzduiau cataloage de cărți și foi volante. Ce semnificație mai poate avea o bibliotecă în era Google și Wikipedia? Biblioteca ca loc a câștigat în importanță: grupurile școlare învață împreună aici, generația de peste 70 de ani folosește internetul.
La începutul anului 2010, 375 000 de cărți și suporturi moderne erau răspândite în biblioteca centrală din centrul orașului, biblioteca muzicală din Schillerplatz, biblioteca mobilă cu două autobuze, integrată în biblioteca districtuală Biebrich, precum și în alte șase biblioteci districtuale din Bierstadt, Freudenberg, Klarenthal, Mainz-Kastel, Mainz-Kostheim și Schierstein. În 2010, biblioteca orașului a devenit membră a Onleiheverbund Hessen. De atunci, vizitatorii pot, de asemenea, să descarce gratuit o gamă largă de media. Bibliotecile sunt deschise publicului un total de aproximativ 240 de ore pe săptămână. Aproximativ 1,2 milioane de cărți și materiale multimedia sunt împrumutate în fiecare an.
În primăvara anului 2014, Biblioteca Centrală, împreună cu Biblioteca Muzicală și Centrul Media, s-a mutat în noile sale spații din cadrul Mauritius Mediathek din Hochstättenstraße. Spațiile, proiectate de arhitecții Lengfeld+Wilisch din Darmstadt, integrează serviciile bibliotecii într-un interior de înaltă calitate, cu o înaltă calitate a șederii. Limbajul de design arhitectural citează hârtia pliabilă prețioasă pe balustrade, scări și ghișee de servicii.
Sala mare este întreruptă în mod repetat și are o atmosferă liniștită, ușor de gestionat, foarte personală. Facilitățile moderne de comunicare, cum ar fi scaunele sonice, accesul la internet, laptopurile și o rețea Wi-Fi deschisă completează serviciile bibliotecii. O altă caracteristică nouă este tehnologia RFID cu dispozitive de auto-checkout și auto-returnare, chiar și în afara programului de funcționare, combinată cu un sistem de sortare a cărților
Literatură
Asociația pentru învățământ public din Wiesbaden. Activitatea de educație prin bibliotecă în Imperiul German și în perioada Weimar. Schriften des Stadtarchivs Wiesbaden Vol. 6, Wiesbaden 1997.