Cimitire evreiești
Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, morții familiilor evreiești erau înmormântați în cimitirul din Wehen, care aparținea districtului rabinatului Wiesbaden. În 1750, comunitățile din Wiesbaden și comunitățile rurale din Bierstadt, Erbenheim și Kloppenheim și-au unit forțele și au achiziționat un teren pe "Kuhberg" (astăzi Schöne Aussicht) pentru a fi folosit în viitor ca cimitir. Rabinul Eli Isaak, fiul lui Jakob, care a murit la 11 februarie 1750, a fost prima persoană care a fost înmormântată aici. Cimitirul evreiesc a fost extins în 1779 și 1850 și folosit până în 1891, după care urnele au fost îngropate ocazional în morminte de familie până în 1935. În total, în cimitir pot fi găsite 523 de morminte. Din cauza plângerilor din partea proprietarilor vilelor vecine și a divizării comunității evreiești, în 1891 s-a luat decizia de a înființa două noi cimitire evreiești în Wiesbaden. În același timp, a fost dizolvată vechea asociație de cimitire cu Biebrich, Bierstadt și Schierstein, care și-au stabilit, de asemenea, propriile cimitire. Multe dintre pietrele funerare mai vechi sunt extrem de simple, adesea erodate și rupte. Pietrele mai noi din secolul al XIX-lea sunt mai bine conservate, deși unele au căzut. Locul a fost renovat după cel de-al Doilea Război Mondial. Datorită semnificației sale pentru trecutul evreiesc al orașului Wiesbaden, cimitirul a fost clasificat ca monument cultural.
În 1877, organizația ortodoxă "Old Israelite Cultusgemeinde", formată în 1876 printr-o secesiune, a încheiat un contract cu orașul pentru construirea unui loc de înmormântare în cimitirul nordic nou construit. Achiziția a fost posibilă datorită donațiilor din partea familiilor evreiești din Londra, Minsk și Kiev, precum și a Asociației Femeilor Evreiești. Zona de pe latura estică inferioară a cimitirului de nord acoperă 2 492 m2. Până în februarie 1965, 372 de înmormântări avuseseră loc aici. Unul dintre cei mai cunoscuți dintre cei înmormântați aici este Wolf Vishniak, bunicul celebrului fotograf Roman Vishniak (1897-1990). La nord de cimitirul nordic, orașul a cedat o zonă împădurită către "Israelitische Cultusgemeinde zu Wiesbaden" pentru construirea unui nou cimitir evreiesc printr-un contract datat 23 martie 1889. Inaugurarea a avut loc la 14 ianuarie 1891 de către rabinul orașului și al districtului, Michael Silberstein (21 noiembrie 1834 - 13 octombrie 1910); prima înmormântare a avut loc o zi mai târziu. În prezent, cimitirul "Friedhof an der Platter Straße" se întinde pe 6 585 demetri pătrați. Din punct de vedere arhitectural, se remarcă portalul principal de pe Platter Straße, care este conceput ca o poartă în trei părți, și sala de doliu, construită de arhitectul Josef Heitscher în stil maur. Cimitirul este folosit și astăzi.
Locuitorii evrei din Biebrich și Mosbach și-au îngropat inițial morții și în Wehen și, începând cu 1750, în cimitirul de la Schöne Aussicht. În 1889, la cererea lor, comunitatea evreiască a primit un teren de 847 demetri pătrați la capătul nordic al cimitirului municipal Biebrich-Mosbach. Aici au avut loc în total 86 de înmormântări până în 1939. Și savantul evreu Dr. Seligmann Baer și-a găsit aici ultimul loc de odihnă. Există două cimitire evreiești în Wiesbaden-Schierstein, care au fost înființate în 1891 și, respectiv, 1922. Ultimele înmormântări au avut loc în 1942 și 1963. Doar cimitirul evreiesc din Bierstadt, cu osuprafață de 599m2, care a fost înființat în 1890, a fost profanat de național-socialiști în 1938, după Noaptea geamurilor sparte, astfel încât niciun mormânt nu mai este recognoscibil astăzi. Locul a fost restaurat ca memorial în 1974.
Literatură
Buschmann, Hans-Georg/Vollmer, Eva Christina: Cele șapte cimitire evreiești din Wiesbaden. Cu o contribuție de Birgit Funk. Editat de: Gesellschaft zur Pflege von Dialekt und Stadtgeschichte Wiesbadens MATTIACA, Wiesbaden 1997.